valea blanda astepta covor rosu-si intindea ca e Toaca-n sarbatoare strai tomnatic mandru are Răspunde
Ce peisaj minunat, stii ca indiferent cat de rosii sunt frunzele mai sunt afine printre ele? :))) Ai facut poza de aproape de aceea pare o mica jungla 🙂 Răspunde
Da … inca mai erau afine. Dar e sezonul merisoarelor, erau atat de multe si de delicioase …. Răspunde
As aseza un covoras acolo si as dormi……daca nu mi-ar fi teama de gâze de-alea care fac bizzzzzzzzzz Răspunde
Sarbatoare la nivel inalt! Chiar am adormit pe stratul primitor de muschi de pe platou,privind spre joaca vantului cu norii. Răspunde
SamSara 
Numai sa nu aterizezi pe minunatia aia de covor,ca nu stiu cum mai iesi de acolo.
E afinis , se poate dormi in voie.
Frumos covor! De un rosu atat de cald !
valea blanda astepta
covor rosu-si intindea
ca e Toaca-n sarbatoare
strai tomnatic mandru are
…Invitand la meditare,
plimbatori …. si plimbatoare…
fermecat covorul tau… se poate zbura cu el??
Da se poate … pana …. „in partea cea mai neatinsa a lumii” …
Ce peisaj minunat, stii ca indiferent cat de rosii sunt frunzele mai sunt afine printre ele? :))) Ai facut poza de aproape de aceea pare o mica jungla 🙂
Da … inca mai erau afine.
Dar e sezonul merisoarelor, erau atat de multe si de delicioase ….
Frumos loc,superbe culori!
As aseza un covoras acolo si as dormi……daca nu mi-ar fi teama de gâze de-alea care fac bizzzzzzzzzz
Sarbatoare la nivel inalt! Chiar am adormit pe stratul primitor de muschi de pe platou,privind spre joaca vantului cu norii.
Ce purpuriu cald, regal! Şi-a pierdut Toamna mantia? 😀
Pingback: Să nu mă laşi [să mă întorc] « VeroVers