Postat de: Samsara | noiembrie 13, 2011

Pe carari de… toamna

…”Cu plânsul lor pierdut în adiere,
de haina frunzelor s-au dezbrăcat,
batuţi de vânt, de ploi şi de un zâmbet
amurgul greu în ceaţă s-a lăsat”…


Răspunsuri

  1. hi Samsara!

    nu știu de ce, dar mă cuprinde o melancolie privind această imagine

  2. E putin trist, ganduri singuratice pe o poteca din padure…padurea vietii!

  3. …un zambet nostalgic, vazand covor de frunze pe poteca tineretii,in timp ce toamna vietii ma gaseste pe’ndepartate carari…

  4. “A mai plecat o toamnă ? ” A fost tristă ? Sau doar caldă, aurie ?

  5. parca-i padurea din povestile pe care mi le spunea o venicina, in copilarie… unde mereu se intamplau minuni… in asa fel ca binele si frumosul, sa fie mereu invingatorii..

  6. Daca mai uit mai bine gasesc si casuta piticilor.
    Are ceva din a fost odata… ca niciodata …

  7. @ Samsara,
    „ Pe cărări de …toamnă”,
    Calci ușor pe frunze aurii,
    TOAMNA-i ca o DOAMNĂ,
    Îmbrăcată-n straie arămii.
    În imaginea frumoasă de mai sus,
    Am văzut și un mesteacăn,
    Iar gândul repede m-a dus,
    Spre poetul rus Serghei Esenin .
    În 5 nov.a.c. aflându-mă în orașul BÂRLAD la o soră de-a mea,norocul mi-a îndreptat pașii spre o locație unde a avut loc expoziție de pictură și o lansare de carte datorată doamnei prof.de lb.rusă MIOARA POPA care a tradus volumul de POEZII de SERGHEI ESENIN din care, cu cea mai mare bucurie, postez pe următoarea :

    @
    MESTEACĂN CA O FATĂ .
    Autor : poet SERGHEI ESENIN;
    Traducător: prof.lb.rusă MIOARA POPA .

    Mesteacăn ca o fată,
    Pletos și subțirel,
    Iazul cu ce te-mbată,
    De te oglindești în el ?

    Ce-ți spune vântu”n șoaptă ?
    Nisipul, ce ți-a spus ?
    Vrei, poate, luna toată,
    Să ți-o aduc de sus ?

    Ce taine te frământă,
    Te-ntreb ,îndrăgostit,
    De frunza ta îmi cântă
    Că vara s-a sfârșit ?

    „ O, dragul meu,mișcară
    Crenguțele cu dor:
    Aici și-a plâns aseară
    Iubirea, un păstor .

    Și luna îl pândea
    Prin ierburile moi,
    Cum el îmi cuprindea
    Genunchii mei cei goi .

    Și-mi spuse cu suspine
    Când străluceau toți sorii:
    „ Voi reveni la tine
    De”ndat”ce vin cocorii” .

    O seară liniștită !
    Alioșa.

    • Multumesc mult domnule Aliosa !

      Serghei Esenin – un poet care te rascoleste prin simplitatea dar profunzimea versurilor sale.
      Dintotdeauna mi-a placut. Am invatat prin scoala generala o poezie foarte frumoasa “Mesteacanul alb” (Belaia Berioza)

  8. @ Samsara,
    Vrei să ți-o reamintești ?
    Iat-o în traducerea prof. Mioara Popa :

    MESTEACĂNUL
    Un candid mesteacăn
    La fereastra mea
    Și-a brodat pe frunze
    Steluțe de nea .

    Un tiv alb, pufos,
    Crengile-i apleacă,
    Felinar cu ciucuri
    Albi de promoroacă.

    Într-un somn prelung
    Trupul și-l înalță,
    În văpăi de aur,
    Ard fulgii de gheață.

    Zarea împrejuru-i
    Și ea strălucind,
    Presară pe ramuri
    Un nou strat de-argint.

    Sincer, voiam să ți-o postez în preajma CRĂCIUNULUI când iarna își intra în drepturi depline iar braduțul era brodat pe frunze, cu steluțe de nea .
    De vei intra pe http://aliosapopovici.wordpress.com/ vei putea alege ceva hribi frumoși pentru o gustoasă ciulama moldovenească !
    O seară plăcută !
    Alioșa.

    • Ce surpriza placuta domnule Aliosa , nu-mi mai aminteam poezia .
      Multumesc din suflet !

  9. @ Samsara,
    Bună dimineața !
    Mă bucur că am reușit să-ți produc o surpriză plăcută !
    Oare nu ai putea să postezi pe link-ul de mai sus superba imagine cu pădurea ? Așa poate, va crește și-n ea HRIBUL uriaș din APUSENI !
    Mulțumesc anticipat !
    O zi minunată !
    Cu respect,
    Alioșa.

  10. Buna dimineata domnule Aliosa !

    Nu , eu nu pot posta , doar administratorul blogului poate , sau alta persoana care stie parola blogului . Dar… d-stra puteti descarca poza mea apoi o puteti incarca pe blog.

    Numai bine !
    O zi buna!

  11. Învăluitoarea lumină albastră îi face să pară îmbrăcaţi într-un fel ce toamna este numai al lor; într-un fel al nostalgiei, al dusului, dar din care nu a dispărut minunea clipei de a fi fost, într-o culoare de încheietură; aceea a începutului şi sfârşitului unor anotimpuri.

  12. Ce culoare ciudată au copacii ! Este poate “Pădurea albastră” din poveste !
    Erau şi spiriduşii ? Mi-ar fi plăcut să fiu şi eu acolo!

    • Da…era un pic ciudata padurea , era trecerea de la crepuscul la noapte . O lumina difuza …
      Soarele apusese de ceva vreme , dar era tare frumos.

  13. Superba padurea in aceasta culoare…pare din povesti!

  14. Pentru acea zi de La Multi Ani, sa ramana ceva aici :)

    [youtube http://www.youtube.com/watch?v=kcR9hlnxBFQ&w=420&h=315

    • Multumesc mult tuturor celor care m-au felicitat!
      Da … va ramane ceva aici
      Multumesc !

  15. Alaturi frumosului gest-gand-inflorat din partea Cutezatorului…

  16. Era tarziu si ma grabeam. Noaptea cobora incet invaluind tulpinile fagilor…

    • Da … noaptea era la un pas …

  17. La ceas de seara, alta… “nebunie” albastrie-aurie!

  18. Mister .. Zona crepusculara …


Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Categorii

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 182 other followers