Geana aceea de albastru,spre care se indreapta V-ul inaripat,ar putea intruchipa speranta ca lumea, care astazi l-a primit pe baietelul lui Adrian,va deveni mai senina,mai curata (si in sens figurat),mai buna…
Adormiri aurii-roşiatice ale luminii asfinţinde ducându-se înspre întunecime, dar fiind încă îngânarea zilei cu noaptea; lasă semne pe suflet, nu? când ţi-l dai trăitului privitului.
O întrebare, Samsara; foloseşti superangularul sau teleobiectivul?pentru că ştiu de la nepoata mea care deja a devenit mai mult decât iscusită în arta fotografierii, doar că acum are alte drumuri, că primul captează o mai mare varietate de culori. Când va avea timp, peste o vreme, îi voi spune să îţi privească surprinderile.
Am obiectivul original din dotarea aparatului. Nu e sofisticat dar deocamdata e ceea ce imi trebuie. E usor de manevrat pe munte.
Eu nu fac poze tehnice, inca nu am avut timp sa studiez arta fotografica, fac poze din instinct. Pentru mine importanta e clipa…
Trăirea clipei, da, însă voiam să ştiu de ce ochiul meu a fost înşelat, văzând crepusculul amurgului, când în fapt era vorba de cel al răsăritului, eu în asfinţit am o anume stare de spirit, la naşterea unei zile o alta. Oricum, ceea ce contează aceasta este, cum i te dai acelei întâmplări.
Sam, sarutul din Pe aripile vantului e mic copil pe langa rasaritul tau… Singurul lucru pe care nu reusesc sa il inteleg este: ce, Doamne iarta-ma, cauta televizorul ala in balta?! 🙂
Aham… paaaai s-o caute la polul opus ca o gaseste… cine e interesat de victorie. 🙂 Oricum… imi era dor de tine, Sam. Parca ar fi trecut o vesnicie peste noi… Imi e dor sa cantam ceva impreuna… 🙂
@ Samsara,
Bună ziua !
Frumoasă fotografie !
Te-ai gândit vreodată să -ți prezinți aceste frumoase FOTOGRAFII într-o EXPOZIȚIE ?
O săptămână minunată și fotografii cât mai frumoase !
Cu respect,
Alioșa.
Multumesc domnule Aliosa.
Eu personal nu m-am gandit , am fost sfatuita , chiar rugata dar pentru mine e suficient ca am acest loc virtual unde vin cei ce doresc .
SamSara 
Superb !
Geana aceea de albastru,spre care se indreapta V-ul inaripat,ar putea intruchipa speranta ca lumea, care astazi l-a primit pe baietelul lui Adrian,va deveni mai senina,mai curata (si in sens figurat),mai buna…
Sa fie sanatos si norocos !
Fie-i viata un zbor spre lumina!
Frumoasă imagine !
Foarte frumoasa…culoarea focului, o incandescenta in zorii diminetii!
aramiu…apus in toamna
dorurile reintoarna
intr-o calda adormire
in natura si in fire
Par sa fi iesit din deschizatura facuta intre nori , ca printr-o poarta.Sau sa se indrepte catre acolo, depinde care era directia de zbor.
Un card de lebede…
Da… mergeau spre petecul de senin , spre rasarit, spre soare …
faina fotografie, culoarea una pe alta se cauta si adauga.
FAIN!
…una din acele zile cand… privind in sus iti vine sa multumesti …
Bun moment al… zilelor, pe care le traim, si bun exemplu al pasarilor, acela de-a ne inalta/”indrepta” gandul, fapta,… inima spre… Lumina!
Da… inima… cred ca si mintea.
Cred că soarele şi-a înmuiat razele în apă înainte de a se retrage la culcare şi totul a căpătat culoarea focului şi a aramei topite!
Crepuscul …
In fotografii rasaritul poate fi condundat deseori cu apusul.
Adormiri aurii-roşiatice ale luminii asfinţinde ducându-se înspre întunecime, dar fiind încă îngânarea zilei cu noaptea; lasă semne pe suflet, nu? când ţi-l dai trăitului privitului.
E inganarea noaptii cu ziua si… vine cu ecouri in suflet .
Da, ştiu; crepuscul este cel aureoral; e auroră, aşa cum crepuscul este şi cel al amurgului, al luminii asfinţinde.
Nu mi-am dat seama că este un răsărit! De obicei în răsărit culoarea cerului este roşie nu arămie!. Dar oricum ar fi tot minunat este!!!
Da, nici nu aveati cum, in poze asemanarea este perfecta, diferenta o face trairea „pe viu” a momentului.
Multumesc!
O întrebare, Samsara; foloseşti superangularul sau teleobiectivul?pentru că ştiu de la nepoata mea care deja a devenit mai mult decât iscusită în arta fotografierii, doar că acum are alte drumuri, că primul captează o mai mare varietate de culori. Când va avea timp, peste o vreme, îi voi spune să îţi privească surprinderile.
Am obiectivul original din dotarea aparatului. Nu e sofisticat dar deocamdata e ceea ce imi trebuie. E usor de manevrat pe munte.
Eu nu fac poze tehnice, inca nu am avut timp sa studiez arta fotografica, fac poze din instinct. Pentru mine importanta e clipa…
Trăirea clipei, da, însă voiam să ştiu de ce ochiul meu a fost înşelat, văzând crepusculul amurgului, când în fapt era vorba de cel al răsăritului, eu în asfinţit am o anume stare de spirit, la naşterea unei zile o alta. Oricum, ceea ce contează aceasta este, cum i te dai acelei întâmplări.
Pentru ca …
aparatele, (aparatura), netul, tehnica in general pacaleste ochiul, uneori si sufletul dar, natura pe viu nu te va pacali niciodata.
Sam, sarutul din Pe aripile vantului e mic copil pe langa rasaritul tau… Singurul lucru pe care nu reusesc sa il inteleg este: ce, Doamne iarta-ma, cauta televizorul ala in balta?! 🙂
🙂 🙂 Ce m-a amuzat comparatia ta Mihaela!!!
In vremuri demult apunse acolo era pavilionul central a unei mari fabrici.- „Reconstructia”.
Aaaa… scuze! Credeam ca au terminat grecii farfuriile. 🙂 Da’ ce reconstruia fabrica aia? 🙂
Victoria socialismului…
Aham… paaaai s-o caute la polul opus ca o gaseste… cine e interesat de victorie. 🙂 Oricum… imi era dor de tine, Sam. Parca ar fi trecut o vesnicie peste noi… Imi e dor sa cantam ceva impreuna… 🙂
🙂
Ne cunoastem?
Poate, cine mai stie… La cati au fost atunci… in Casablanca… 🙂 Somnic usor, Sam! 🙂
O imagine in imagini! felicitari pentru alegere!
@ Samsara,
Bună ziua !
Frumoasă fotografie !
Te-ai gândit vreodată să -ți prezinți aceste frumoase FOTOGRAFII într-o EXPOZIȚIE ?
O săptămână minunată și fotografii cât mai frumoase !
Cu respect,
Alioșa.
Multumesc domnule Aliosa.
Eu personal nu m-am gandit , am fost sfatuita , chiar rugata dar pentru mine e suficient ca am acest loc virtual unde vin cei ce doresc .
Pingback: Tentalent în zbor lent (cu o duzină de cuvinte) « VeroVers
Uneori …
imaginile trebuiesc intregite cu oarece cuvinte…
Multumesc Vero !