Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai marisub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte
L. Blaga
SamSara 
Ochiul din spatele camerei dintre jumatatile inimii nu ucide, ci lumineaza misterul din si de dincolo de pajistea Margaretelor
IUBIREA! superb, d-le Criscar!
Odata cu inaintarea in varsta il intelegi tot mai mult pe Blaga si misterele sale…..Superb tabloul, superba comparatie….
Doar cineva care iubeste muntele/natura, „in care se regaseste”, poate face astfel de asocieri reusite: imagini, ganduri, poezie, detasare, integrare in peisaj…
Superbă pajiştea cu margarete! Iar poezia lui Blaga….vine şi întregeşte „corola de minuni a lumii”!