Vis de argint…

Pădure, cine nu iubeşte suava ta melancolie
Tu ce ridici spre ceruri braţe visându-ţi dulcea poezie,
Şi care om venind în tine nu se pricepe înălţat,
Cu rănile în piept închise, cu doru-n suflet alinat?

Misterul muntelui…

„întindere de ape şi pământuri,

Iar peste toate cele ce există,

Dăinuie misterul muntelui,

şi nemarginitul hotar al cerului.”