Piatra Corbului este o imensa stanca aflata la doi kilometri de Bicaz, pe soseaua spre Cheile Bicazului – Lacul Rosu – Gheorgheni. Piatra Corbului este un simbol al Bicazului, reprezentarea ei grafica – stanca argintie – aflandu-se pe emblema orasului Bicaz. In apropiere se vad ruinele unui pod ce a fost aruncat in aer de nemti in 1944, in timpul ofensivei sovietice.
Stanca se mai numeste “Piatra Corbitei”, dupa legenda culeasa aici, in 1842, de Alecu Russo care si-a intrebat calauza “cum se numea stânca dreapta, ca un zid” pe lânga care treceau.
A aflat ca aici s-ar fi asezat un strain venit din Dealul Corbului, de langa Borsec. Strainul nu s-a asezat chiar in satul moldovenilor, ci langa el. Pribeagul avea “un bujor de copila”, o fata “sprintena ca o caprioara”, cu gurita “fagur de miere” si cu ochi care “straluceau ca focurile, ce le aprind ciobanii noaptea în întunericul codrilor”. Flacaii moldoveni doreau sa-i cucereasca inima fetii si i-au pus numele de Corbita, in amintirea plaiurilor ei natale. Un flacau i-a cazut cu tronc, si au facut nunta, parintii moldoveanului incuscrindu-se cu strainii veniti de la Borsec.
La o navalire tatarasca pe Valea Bicazului insa, sotul si tatal Corbitei au fost ucisi. Corbita isi cauta scapare prin aceste paduri si stanci, caci “tatarii auziseră de frumusetea ei si aveau de gând sa o duca plocon hanului de la Bugeac.” Fata s-a urcat pe stanca uriasa de langa sat. “Aicea ea se opri o clipa si cătă în urma”, i-a mai spus “calauzul” lui Alecu Russo. “Tatarii se apropiau cu fuga. Atunci ea cazu în genunchi si se ruga lui Dumnezeu sa-i vie-n ajutor. Zadarnica rugaminte! Mâna unui tatar se întinse sa o apuce, însa ea, ridicându-se drept în picioare, cu parul despletit de vânt, cu ochii aprinsi, cu faţa alba, ca un crin, zise: Atunci s-ajungeti voi, când îţi pune mâna pe Corbiţa! Si deodata ea se arunca în prapastie.” Trupul i se zdrobi de pietrele din albia raului Bicaz, iar tatarii fura ucisi “chiar pe muchea stâncii” de niste moldoveni care ii veneau in ajutor Corbitei. O varianta a acestei legende spune ca logodnicul Corbitei, vazandu-si iubita rapusa, s-a prefacut intr-un corb negru. Si de atunci se aseaza pe aceasta stanca, in noptile cu luna, intalnindu-se acolo cu logodnica transformata intr-o corbita alba.
(Material preluat de pe net)
SamSara 